Întârzierea în dezvoltarea limbajului

Se vorbește despre ˮÎntârzierea în dezvoltarea limbajuluiˮ în cazul unui copil care până la vârsta de 3 ani folosește un număr redus de cuvinte pe care le pronunță greșit și nu poate forma propoziții simple. Întârzierea în dezvoltarea limbajul însoțește afecțiuni ca: Tulburările din spectrul autism, Dificultățile de auz (hipoacuziile), Întârzierea mentală, Întârzierea în dezvoltare, Mutismul electiv, Paralizia cerebrală (encefalopatia), Afazia de recepție sau poate apărea în caz de bilingvism.

La baza apariției întârzierilor de limbaj stau mai mulți factori care pot acționa singular sau a căror acțiune este cumulată: factori care acționează în timpul sau după naștere și care determină leziuni cerebrale ale zonelor din creier care controlează limbajul; factori care au legătură cu boli cronice sau infecțioase pe care le poate dobândi copilul; așa numiții factori psihogeni care presupun existența unui mediu nestimulativ pentru dezvoltarea limbajului la copil, exigențe crescute din partea adulților sau șocuri emoționale puternice. De asemenea, există și o ˮinabilitate verbală ereditară pe linie paternăˮ care apare mai frecvent la băieți. Cu alte cuvinte, băiețelul dumneavoastră poate vorbi mai târziu dacă tatăl și bunicul patern au vorbit, la rândul lor, mai târziu.

La evaluări suplimentare, copiii cu întârziere în dezvoltarea limbajului pot apărea ca având o serie de probleme afectiv-emoționale sau de comportament (de exemplu, pot fi negativiști sau pot manifesta agitație psiho-motrică), probleme în sfera intelectuală (unii pot avea intelect liminar sau chiar deficiență mintală) sau probleme legate de dezvoltarea motorie. Acestea din urmă se referă la insuficienta dezvoltare a musculaturii la nivelul buzelor, limbii sau degetelor.

Terapia de recuperare sau terapia logopedică ar trebui să înceapă imediat după diagnosticarea copilul, mai ales când este vorba despre un copil care a atins vârsta de 3 ani. Ea implică o serie de activități care vizează printre altele: gimnastica aparatului fonoarticulator, dezvoltarea auzului fonematic sau exersarea pronunțării cuvintelor și formarea propozițiilor, etc…

Iată o serie de competențe legate de limbaj pe care copilul ar trebui să le aibă luând în considerare etapa de vârstă pe care o traversează. Prin urmare, ar trebui să vă ridice unele semne de întrebare faptul că:

În jurul vârstei de 1 an, copilul nu încearcă să comunice cu dumneavoastră prin intermediul sunetelor, gesturilor sau/și a cuvintelor atunci când dorește ceva sau are nevoie de ajutor.

În jurul vârstei de 2 ani, copilul nu are un vocabular de 50 de cuvinte, nu folosește împreună 2 sau mai multe cuvinte ˮMama, apa!ˮ, nu emite o serie de cuvinte spontan având, mai degrabă, tendința de a vorbi utilizând cuvinte și expresii ale celor apropiați sau nu pare să înțeleagă unele întrebări sau indicații care vin din partea dumneavoastră (ex. ˮPune cubul în cutie!ˮ).

Totuși, la vârsta de 2 ani, unul din 5 copii manifestă o serie de simptome specifice Întârzierii în dezvoltarea limbajului, însă mare parte din acești copii recuperează pe măsură ce cresc, pe când restul continuă să manifeste aceste dificultăți odată cu trecerea timpului.

În jurul vârstei de 3 ani, este o problemă dacă copilul nu combină cuvinte în propoziții sau fraze, pare că nu înțelege întrebări sau instrucțiuni mai lungi (ex. ˮIa pantofii și pune-i în cutie.ˮ sau ˮCe vrei să mănânci azi la prânz?ˮ), nu manifestă interes deloc sau prea puțin pentru cărți și nu pune întrebări.

Indiferent de vârstă, ar trebui să apelați la evaluări suplimentare dacă copilul a fost diagnosticat cu hipoacuzie, întârziere în dezvoltare sau un sindrom care implică și afectarea limbajului cum ar fi, autismul, Sindromul X Fragil, Landau-Kleffner sau Klinefelter sau dacă copilul nu mai face lucruri pe care înainte le făcea, de exemplu, să vorbească.

Cum menționam și mai devreme, copiii care au dificultăți legate de dezvoltarea limbajului ar trebui să facă recuperare cât mai devreme. Părinții sunt cei care trebuie să ia decizii legate de propriul copil. Prin urmare, dacă sunteți îngrijorați, aveți încredere în instinctul dumneavoastră și apelați la ajutor din partea unui psiholog clinician sau a unui logoped pentru evaluare. Dacă el spune că nu ar trebui să fiți îngrijorați, atunci puteți cere o a doua opinie.