Educația copiilor cu deficiență mintală

Educaţia integrată a apărut ca urmare a preocupărilor sporite din partea organismelor internaţionale şi a instanţelor de decizie de a asigura condiţii şi şanse egale în societate persoanelor cu cerinţe speciale aflate în diferite situaţii de handicap.

Totusi, prezenţa unui copil cu deficienţă mintală în familie reprezintă o grea încercare. Unii părinţi nu reuşesc să se împace cu acest gând. Chiar atunci când întârzierea în dezvoltare este evidentă, ei se amăgesc cu o mulţime de explicaţii posibile (“Nu face faţă la şcoală pentru că este neatent.”, ”Până la sfârşitul anului sigur va recupera.”, etc…). Pe lângă aceasta categorie de părinţi mai există şi cei care trăiesc un sentiment de culpabilitate faţă de copil, se simt răspunzători. În ceea ce îi priveşte, aceşti copii se pot integra în familie în condiţiile unei atitudini realiste din partea acesteia care presupune implicarea cât mai de timpuriu (a copiilor) în programe psihopedagogice de recuperare şi o colaborare strânsă cu instituţia în care sunt şcolarizaţi.

Putem spune cu certitudine că atât deficienţa mintală uşoară cât şi intelectul de limită fac să fie recuperabile pe plan şcolar, social şi profesional, copiii cu aceste probleme de învățare sunt adaptabili exigenţelor instrucţiei şcolare şi vieţii sociale în anumite condiţii.

Încă din clasa întâi este necesar ca aceşti copii să beneficieze de o activitate educativă diferenţiată care să ţină cont de posibilităţile lor şi, deasemenea, trebuie elaborată o programă specială adaptată nevoilor lor. Deasemenea, în afara activităţilor educative este necesară integrarea acestor copii în activităţi de recuperare psihopedagogică: meloterapie (terapia prin muzică), terapie ocupaţională, ludoterapie (terapia prin joc), educaţia psihomotricităţii, formarea autonomiei personale şi sociale, terapie logopedică (corectarea tulburărilor de limbaj).

În ceea ce priveşte activităţile şcolare de la ciclurile V – X când cerinţele devin din ce în ce mai mari, sunt necesare o serie de măsuri pentru a se preîntâmpina apariţia inadaptării şcolare, şi anume: fiecare obiect de învăţământ trebuie să prevadă o serie de cunoştinţe elementare care trebuie să fie însuşite, tratarea acestor copii (sub raportul programelor şi al metodelor) este necesar să fie individualizată; deasemenea, este recomandabil ca la sfârşitul celor 10 clase aceşti copii să fie astfel orientaţi încât să devină muncitori calificaţi.

Cum am menţionat anterior, aceste condiţii de şcolarizare sunt necesare atât copiilor cu intelect liminar, cât şi celor cu deficienţă mintală uşoară, iar pentru ca aceşti copii să poate fi recuperaţi şi integraţi social cu succes este nevoie de colaborarea permanentă a familiei cu şcoala.